| Резюме: | Cazul avionului ucrainean prăbuşit în Iran aminteşte de un eveniment similar, într-o paralelă istorică relatată de The New York Times. Pe fondul conflictelor din Golful Persic, Statele Unite au doborât accidental un avion de pasageri iranian în 1988, iar toate cele 290 de persoane aflate la bord şi-au pierdut viaţa. Momentul prăbuşirii aeronavei ucrainene, în apropiere de Teheran, la doar câteva ore după ce Iranul lansase rachete către bazele militare irakiene care adăposteau trupe americane, a dus imediat la ipoteza că avionul ar fi fost doborât. Aceste suspiciuni au fost confirmate sâmbătă, când oficialii iranieni şi-au asumat responsabilitatea pentru prăbuşirea aeronavei Boeing 737-800 , declarând că a fost un accident cauzat de „o eroare umană”. Printre cele 176 de victime se aflau mai mulţi tineri iranieni, dar şi canadieni, afgani şi europeni din mai multe ţări, relatează The New York Times. Mai multe persoane au remarcat asemănarea izbitoare dintre incidentul recent şi un altul, care a avut loc pe fondul ostilităţilor din vremea războiului dintre Iran şi Irak de acum mai bine de 30 de ani. În ziua de 3 iulie 1988, în timp ce forţele americane şi iraniene se luptau în Golful Persic, Marina Statelor Unite a doborât din greşeală un avion de pasageri iranian, care efectua o cursă cu destinaţia Dubai. Toate cele 290 de persoane de la bordul avionului, dintre care 66 erau copii, şi-au pierdut viaţa în accident. Preşedintele Hassan Rouhani, s-a referit luni la această tragedie, răspunzând postării realizate pe Twitter de Donald Trump, în care acesta declarase că americanii au făcut o listă cu 52 de posibile ţinte iraniene - reprezentând cei 52 de ostatici luaţi de Iran în 1979. Ca replică, Rouhani a scris: „Cei care se referă la numărul 52 ar trebui să-şi amintească şi numărul 290”. Those who refer to the number 52 should also remember the number 290. #IR655 Never threaten the Iranian nation.— Hassan Rouhani (@HassanRouhani) January 6, 2020 Zborul Iran Air Flight 655, pe care preşedintele Rouhani l-a invocat în postarea sa prin hashtag-ul #IR655, a decolat în ziua fatidică de pe aeroportul oraşului Bandar Abbas, situat pe malul iranian al Golfului Persic. De asemenea, în aceeaşi dimineaţă de iulie, portavionul american Vincennes, încărcat cu rachete, s-a angajat în lupta din Golf, împotriva ambarcaţiunilor iraniene. Potrivit declaraţiilor ulterioare ale Marinei Statelor Unite, militarii americani ar fi confundat avionul de pasageri, un Airbus A300, cu o aeronavă de vânătoare F-14 a forţelor inamice (avion de fabricaţie americană, prezent din anii 70 în flota iraniană). Avionul iranian zbura la altitudine joasă, nu a răspuns la avertizări şi nici nu a transmis semnale radar pentru a se identifica drept aeronavă civilă, iar americanii l-au doborât, prin urmare, cu o rachetă. Preşedintele Ronald Reagan, aflat la reşedinţa de vacanţă Camp David, a emis o declaraţie în care a exprimat regretul Statelor Unite pentru pierderile cauzate, dar i-a luat apărarea căpitanului Will C. Rogers III, cel care a hotărât lansarea atacului. O anchetă ulterioară a Departamentului Apărării a susţinut, de asemenea, acţiunile acestuia, deşi a adăugat că americanii au fost greşit informaţi pe măsură ce avionul Airbus A300 se apropia de ei. Anchetatorii au acuzat Iranul pentru că a permis avionului să zboare într-o zonă de conflict activă. Printr-o întorsătură bizară de situaţie, în luna martie a anului următor, soţia căpitanului Rogers, Sharon, a fost victima unei explozii în timp ce conducea în apropierea unui centru comercial din San Diego. Femeia a scăpat nevătămată, însă anchetatorii au suspectat iniţial că ar fi vorba de un act de terorism legat de rolul căpitanului Rogers în prăbuşirea avionului iranian. Căpitanul Rogers a fost distins cu Legiunea Meritului pentru serviciul său în Golful Persic, în timp ce Statele Unite au plătit sume de odinul milioanelor în urma procesului înaintat de autorităţile iraniene la Curtea Internaţională de Justiţie. |